Până în anul 1882, terenul din jurul bisericii a fost folosit ca cimitir, din care se mai păstrează și azi câteva cruci și lespezi de piatră. În anul 1901 biserica a fost vizitată de Nicolae Iorga, care a afimat că ”aceasta va trebui să fie declarată monument istoric, ca o mărturie vie a credinței și dragostei de neam a țăranilor băștinași din Valea Jiului.
În anul 1946 a fost demolată, prin grija părintelui Traian Moșic, pe vatra acesteia fiind ridicat un nou locaș, pe dimensiunile 16 m lungime, 7 m lățime și 9 m înălțime.
La data de 8 septembrie 1950 biserica este sființită de Episcopul Andrei Magieru al Aradului primind hramul ”Izvorul Tămăduirii”.
În anul 1963 au fost făcute reparații capital, apoi din nou cele mai ample lucrări
Efectuându-se în anii 1983 – 1987 (reparații ale structurii de lemn, înlocuirea țiglei cu tablă, reparații în interior) sub conducerea preotului Mihai Muntean. 

În perioada 2006 – 2008 biserica este împodobită cu 26 de icoane pentru iconostas și 30 de icoane prăznicane, toate pictate pe lemn de ieromonahul Porfiriu Cuciuc.

Biserica Sânionilor
Este situată în Lunca Jiului de Est, fiind cea mai veche biserică autentică din Depresiunea Petroșani – Valea Jiurilor, atestată din anul 1733.
Biserica a fost incendiată de turci  la invazia acestora din anul 1788, fiind reconstruită la finalul secolului XVIII-lea, pe vechea temelie, cu bârne din lemn de frasin, aduse din pădurea ”Rătundu”, pădure ce se întindea prin actual zonă a cartierului ”Carpați” din Petroșani.

Biserica este construită în stil de navă simplă, cu un altar semicircular, încheiat în coadă de rândunică.

Interesantă este inscripția cu litere chirilice de pe cel mai vechi clopot: ”Anul Domnului 788”.

Interiorul birericii a fost pictat de vestitul pictor Popa Simeon Piteșteanu, care a pictat și interiorul Mânăstirii Prislop, Bisericilor den Nucșoara, Densuș, Baru Mare și Livezeni - Sălătruc.

În anul 1878 s-au adus modificări, cu un nou pronaos, tindă și turla clopotniței.

Ansamblul bisericesc al Bisericii din Sălătruc  a fost consemnat în documentele anului 1750. Din această perioadă au fost păstrate icoane de lemn și pe sticlă, dar și cărți de slujbă cu litere chrilice.
În anul1967, cu ocazia unor lucrări de reparații în pristol, au fost descoperite o sereie de pomelnice pirogravate în litere chirilice cu un cui înroșit în foc, pe tăblițe de lemn de frasin, care atestă faptul că Biserrica din Sălătruc este un lăcaș vechi de cult, atât la interior cât și la exterior din aceeași perioadă cu ”Biserica Sânionilor” din Lunca Jiului.

La acestă biserică, naosul este despărțit de pronaos cu un perete de lemn, denumit și ”Tinda femeilor”.
Picture și icoanele vechi au fost realizate de preotul hațegan Popa Simeon Piteșteanu, iar tot ansamblul bisericesc fiind consemnat din anul 1750, din aceea poririoadă păstrându-se icoane de pe lemn și sticlă, cărți de slujbă cu litere chirilice, de menționat un aghiasmatar din secolul XVIII-lea, tipărit la Râmnicul Vâlcea, cu vechile steme ale Țării Românești și Moldovei.
În anul 1926 au loc reparații la acoperiș (s-a înlocuit șindrila cu țiglă), iar în anul 1930 a slujit aici, mitropolitul Ardealului, dr. Nicolae Bălan din Sibiu. După anul 1967 s-au efectuat alte lucrări de renovare la acoperiș, tencuieli, zugrăveli și iluminat electric, la picture (frații Moroșian). În 1982 biserica este împodobită, tehnica de pictură folosită fiind ”tempera grasă” d îmbogățită cu candelabra și mobilier sculptat în stejar.e către pictorul bisericesc Petre Iacobescu, lucrări realizate în stil bizantin, iar un an mai târziu biserica fiind împodobită cu candelabre și mobilier sculptat în stejar.

Biserica de lemn din Dâlja Mare

Este o biserică de lemn, ridicată de obștea satului la sfârșitul veacului al XIX-lea, mai exact la 1898, perioadă când în zonă păstorea Chirilă Teacoi. Este o construcție în plan dreptunghiular, cu o absidă în trei laturi, având acoperișul cu âiglă, iar clopotnița de deasupra naosului acoperită cu tablă.
Primele reparații la mica biserică de lemn s-au efectuat în perioada 1937 – 1938, când s-a renunțat  intrare dinspre apus, rămânând doar cea dinspre Sud.
Alte reparații importante s-au mai realizat în anii 1954 și 1980, apoi la sfârșitul anilor 1990. Biserica a fost dotată cu iconografe realizate de pictorița Daniela Pașca.
De menționat că unele documente arată că ar fi fost în aceea zonă o altă mică biserică, identificată în perioada 1829 – 1831, dar care nu a lăsat urme concrete.

Biserica de lemn ”Sf. Varvara”

Se află situată în cartierul Aeroport din Municipiul Petroșani și a fost prima construită după 1989, în Depresiunea Petroșani, fiind o premieră națională în ceea ce privește hramul Sfiintei Mucenițe Varvara.
A fost construită în ideea continuării în plan arhiteconic a tradițiilor vechilor biserici-monument, având o inspirație maramureșeană sub formă de navă simplă și turlă cu catarg, de 36 m înălțime. A fost pictată în tempera grasă de pictorul Porfiriu Cuciuc. În anul 2007 a fost construit un altar de vară momârlănesc, obiect cu o vechime de 200 ani.

Schitul din Poiana Muntelui

A fost înființat ca lăcaș de cult din în timpul a doi cșlugări și a starețului Vasile Mocanu, lăcașul fiind decorat iconografic în tempera de ieromonahul Porfirie Cuciuc și împodobit sculptural de meșterul Ioan Țonc din județul Bistrița Năsăud.
În prezent în apropiere s-a înălțat o nouă biserică din zid aflată în construcție.

Biserica de lemn din Vulcan

Biserica ortodoxă cu hramurile ”Nașterea Maicii Domnului”, ”Intrarea în Biserică a Maicii domnului” și ”Sființi Români” este o ctitorier din orașul Vulcan  ce se prezintă sub forma unui paraclis ortodox, a cărui piatră de temelie a fost pusă la data de 24 Iunie 2010.

Schitul Straja

Este un lăcaș monahal într-un loc cu mare încărcătură spirituală, fiind amplasat în locul unde în 1918 au fost duse lupte din Primul război mondial, în zonă încă se mai văd tranșeele. Schitul Straja se află în Stațiunea turistică Straja și are două hramuri ”Sf. Împărați Constantin și Elena” și ”Înălțarea Sfiintei Cruci”.

Schitul Straja se află în Stațiunea Turistică Straja, sub locul cunoscut ca Platoul Constantinescu (după numele unui comandat roman mort în Primul Război Mondial, în anul 1916, pe aceste locuri. Ca urmare a lfăcute de armata românăuptelor duse în Primul Război Mondial, în zonă încă se mai văd tranșeele, iar ocazional se mai descoperă tuburi goale de cartușe sau alte obiecte metalice ce au supraviețuit timpului.
Mica bisericuță din lemn, are ca arhitectură stilul vechi românesc, respectând stilul bisericilor din zonele rurale ale Depresiunii Petroșani.
Schitul Straja și Tunelul celor 365 de sființi sunt dominate de ”Crucea eroilor”, monument închinat eroilor ce au și-au dat viața în timpul Primului Război Mondial.

Un lanț unitar al credinței și bogăției spiritual a locuitorilor din Depresiunea Petroșani – Valea Jiurilor (Ținutul Momârlanilor) Tunelul, Schitul, Crucea sunt întregite de ”Drumul Crucii”, eveniment ce aduce în fiecare an, mii de credincioși  la procesiunea "Drumul Crucii", organizată în Vinerea Mare a Sărbătorilor Pascale, pe distanţa dintre Cimitirul Eroilor din Lupeni şi Schitul Straja.
Începând cu anul 2000 se reface drumul parcurs de Mântuitorul Isus Hristos, cu cele 14 popasuri, pe un traseu de 10 km. La fiecare dintre acestea există câte un basorelief care simbolizează scena respectivei opriri făcute de Mântuitor în drumul Său către muntele Golgota. La fiecare basorelief soborul de preoţi care participă la procesiune se opreşte pentru a se ruga, citind din Cartea Sfântă cele 12 Evanghelii.

An de an, mii de persoane şi peste 20 de preoţi participă la procesiunea Drumului Crucii din Straja, ducând pe umeri o cruce în mărime naturală, sculptată cu imagini reprezentând cele 14 popasuri, având încastrată în ea o bucată din lemnul sfânt al crucii purtate de Hristos.

Crucea are o greutate de 100 de kilograme, 4,40 m lungime şi 2,20 m lăţime; ea străjuieşte altarul Schitului timp de un an de zile, apoi - anul următor, tot în Vinerea Mare - este coborâtă la Cimitirul Eroilor pentru a fi apoi readusă la Straja.

Biserica de lemn din Bărbăteni

Se află localizată în cartierul Bărbăteni (în trecut Bărbătenii de Sus) din municipiul Lupeni și face parte din acele lăcașuri de cult, reprezentate prin particularitatea arhaică a îmbinării bârnelor de lemn în ax, în plan dreptunghiular, cu absida decroșată.
A fost construită  între anii 1792 – 1799, fiind pictată la interior de zugravul Ioan Opriș din Orăștie, în anul 1851. Intrarea în biserică se face pe o ușă de pe latura de Vest, deasupra pronausului înălțându-se un turn clopotniță de dimensiuni mai mici, cu un foișor deschis și un coif în formă de piramidă.
În trecut preotul Ioan Todoran (pe la 1880) a refăcut integral exteriorul bisericii, dar ultima renivare totală a avut loc în 2008.

Biserica dispune de cărți de valoare istorică precum ”Evanghelia” tipărită la Blaj în anul 1817, ”Octihul” tipărit tot la Blaj în anul 1825, ”Apostoli” – 1802, ”Penticostar” – Sibiu 1805, și ”Strașnic” – Blaj 1817.
În curtea bisericii se află mai multe monumente dintre care amintim: Crucea eroilor și Monumentul eroilor minieri.

Biserica de lemn din Mailat

Actuala biserică din Bulzu Mailatului (Biserica ortodoxă cu hramul ”Înălțarea Domnului”)a fost construită în anii 1871 – 1874, având un format de navă cu o lungime de 15 metri și o lățime de 6 metri. Iconostasul este din lemn simplu, cu patru icoane înrămate. A fost pictată de Ioan Oprișan din Orăștie pe pânză de in lipită pe pereți. între anii 1968 – 1970 s-au efectuat lucrări de  reparații capital și diferite amenajări, înlocuindu-se toate elementele de construcție degradate și uzate, cu material din lemn de brad pe o fundație de beton cu piatră de râu.

Tâmplăria a fost realizată de meșterii Ioan Timișan și Valer Iacobescu, iar turnul de acelaș Valer Iacovescu. Sfânta masă a fost lucrată de meșterul Constantin Dobîrceanu, iar biserica pictată de absolvenții de pictură bisericească de le Sfânta Patriarhie Ortodoxă, sub îndrumarea profesorului Gh. Popescu – Vâlcea și a pictorului Gheorghe Sandu.

În apropirea bisericii se află locul sfânt pe care în trecut existya o mică biserică de lemn unde, bătrânii momârlani povestesc despre incursiunea turcilor adalăi (turcii de la Ada- Kaleh) care în urma unei expediții după colectarea de hrană, copii și fecioare, au ajuns prin zona orașului Uricani, ar fi tăiat capul preotului comunității pe tocul ușii de intrare în biserică.

Biserica veche a fost dărâmată în anul 1968, ca urmare a renovării bisericii din Bulzu singurele dovezi ale existenței acesteia fiind aceste imagini (deținute de CNIPT Uricani).