Despre ascunzătorile românilor în codrii s-a tot scris și vorbit, dar despre ascunzătorile, refugiile din peșteri și apărarea de pe cleanțurile (stânci) cele mari nu s-a prea povestit.
Sunt binecunoscute în istorie incursiunile turcilor adalăi (de la Ada-Kaleh), care ocazional urcau pe valea Cernei și atacau comunitățile de momârlani din vestul Depresiunii Petroșani – Valea Jiului.
O incursiune de acum câteva sute de ani a dus la denumirea unei zone: Arsa.

Văzând că turcii au atacat satele și cătunele dinspre Vestul Văii Jiului: Câmpu lui Neag, Bilugu, Firizoni și Vaslea de Brazi, comunități momârlănești prospere  cu oameni harnici, o parte din locuitorii din Valea de Brazi (mai precis comunitatea din Dinoni, cea așezată în zona piemontană de sub versantul nordic al munților Vâlcan) s-au retras spre zona înaltă, în cheile situate deasupra comunității din Dinoni, dar nu înainte de a aprinde piatra neagră, cărbunele ce se ivea ici și colo din pământ.
Ajunși în zona satului Valea de Brazi spre înserat, turcii au văzut focurile aprinse, ce din depărtare semănau cu focurile unei tabere de corturi, sau speriat crezând că este o tabără mare a valahilor de peste munți veniți să-i sprijine pe localnici, și au pornit îndărăt spre Ada-Kaleh prin Valea Cernei.
De aici și al doile nume al Dinonilor, de Valea Arsa.

Incursiunile turcilor adalăi se repetau ori de câte ori avea nevoie de hrană proastătă (în special oi), de robi și de sclave tinere.
La o altă incursiune a turcilor, comunitatea momârlanilor se retrăsese în cheile Arsa, organizându-se astfel încât să se  poată apăra de atacul turcilor. Femeile au mânat animalele și s-au ascuns în Peștera Murgului, o grotă situată la ieșirea din chei, iar bărbații s-au înarmat cu arcuri, săgeți și pietre la Peștera din perete, loc de apărare aproape inpenetrabil. Peștera din perete este o cavitate formată ca urmare a secționării prin prăbușire a unei fețe a versantului estic al cheiulor,, rămânând astfel o jumătate de galerie la o înălțime destul de mare pe peretele de stâncă. Este un loc ideal ca să te aperi, mai ales că se află deasupra căii de acces spre stânile din Șigleu Mic și cătunul Dinoni și satul Valea de Brazi.
În cele două peșteri au fost găsite urme ale locuirii în perioade de restriște de către populația de momârlani din zonă (au fost găsiți nasturi de lemn, și alte obiecte uzuale, dar în mare parte degradate de trecerea timpului).

Poate poveștile zonei sunt fără importanță și rămân doar în memoria colectivă a comunității locale a momârlanilor din Arsa - Dinoni, dar potențioalul natural , cât și cel antropic al zone este deosebit.