Munții Vâlcan

Munţii Vâlcan se situează în sectorul sud-estic al Carpaţilor Meridionali. Împreună cu munţii Mehedinţi ei închid la Sud arcul carpatic cuprins între Jiu şi Dunăre.
Spre Nord sunt limitaţi de Jiul de Vest, râu care străbate depresiunea Petroşani, începând din pasul Jiu – Cerna – 1330 m, până la întâlnirea cu Jiul de Est, la Iscroni – 556 m. Pe parcursul său, lung de 51 km, Jiul de Vest separă Munţii Vâlcan mai întâi de Munţii Godeanu, între pasul Jiu – Cerna şi gura văii Soarbele, apoi de Munţii Retezat, între gura văii Soarbele şi Câmpu lui Neag.

Spre apus, de pe piscurile Gruniu, Custura, Drăgşanu, impresia este mai puţin măreaţă, culmea principală ArcanuPrisloapele – Nedeia rămânând modestă, undeva mai jos. Doar Oslea, o cunună a înălţimilor Vâlcanului, se mai compară cu Piatra lui Iorgovan prin falduri unduioase desprinse din creasta stâncoasă şi ascuţită.

   

Culmea principala, întinsă pe mai bine de 55 km, se înalţă deseori la peste 1 400 m și se înalţă brusc din defileul Jiului (500-550 m) la 1.548 m în Vf. Cândetu, cu circa 1.000 m diferenţă de nivel pe o distanţă de 2,7 km.  Din acest vârf golaş cu stâncărie, culmea principală şerpuieşte spre sud-vest, peste vârfurile Drăgoiu (1.690 m), muntele Dumitra şi vârful Tenia (1.671 m), atingând 1.621 m în Pasul Vâlcan. Din Pasul Vâlcan coboară în Şaua lui Loghin, urca lin la Vârful lui Loghin (1.560 m) şi Vârful Cartianu (1.538 m), apoi se înalţă brusc, mai stâncoasă, la 1.868 m, în Vârful Straja, al doilea că mărime din masiv şi care domină oraşul Lupeni. Creasta se menţine relativ înaltă şi peste Vârful Mutu (1.737 m); de la Piscul Verde (1.627 m) scade treptat (Gura Plaiului, 1.579 m, Dealu lui Frate, 1.524 m) până în şaua La Paru de Fier (1.468 m), în apropiere de Vârful Coarnele (1.789 m). Către sud-vest culmea principală cedează iarăşi din înălţime în succesiunea vârfurilor Căturii Muncelul (1.553 m), cufundîndu-se în şaua Cârloabele la 1.372 m. De aici însă înălţimea creşte din nou spre Şigleul Mic (1.581 m) şi mai ales spre Şigleul Mare (1.682 m), dominând lanţul principal. Din acest vârf, cu vedere excelentă asupra Retezatului, culmea principală suferă o inflexiune foarte accentuată spre sud, apoi spre vest, însă cu preţul unei remarcabile pierderi de înălţime. Din Vârful Şigleul Mare culmea coboară spre sud în şaua Dâlma Căzută (sau Prislop – cca 1.150 m), pe unde trece şi şoseaua din valea Sohodolului în Valea de Peşti. În continuare, spre sud, se ridică Vârfurile Prislop (1.310 m), Măcrişu (1.422 m), Ştevioara; spre Sud-Vest Vârfurile La Nouă Lemne, Rotunda, Măciavela (1.473 m), Gura Plaiului (1.492 m), unde culmea răzbate din nou la gol de munte, ridicându-se accentuat spre nord până în Vârful Arcanu (1.760 m). Din acest pisc, care domină munţii scunzi din juru-i, culmea se îndreaptă spre vest şi leagă Vârfurile Prisloapele Mari (1.591 m), Prisloapele Mici (1.493 m) şi Nedeilor (1.619 m). Dincolo de culmea golaşă Nedeuţa, culmea coboară în şaua Groapa Nedeuţii, în imediata vecinătate a crestei Oslea. Culmea principală se ridică brusc, perpendicular pe lama de peste 4 km a crestei Oslea. Atinge Vârful Coada Oslei (1.899 m), apoi Oslea (1.946 m), cea mai mare înălţime din Munţii Vâlcan. Culmea principală continuă peste şaua La Suliţi (1.703 m) şi mai departe, peste Vârfurile Şarba (1.742 m), şi Turcineasa (1.518 m), până dincolo de Muntele Alunu, unde încep Munţii Mehedinţi.

VisitUricani

2020


©Soo