Urieșii

În mitologia greacă se spune că Prometeu ar fi furat focul pentru oameni, iar înainte de a-i închide în Tartar, în lupta lui cu Titanii, Zeus ar fi dat cu ei de pământ, chipurile lor rămânând imprimate acolo unde s-au izbit de stânci.

Sau poate natura a creat prin jocurile ei de lumini și umbre, imagini pe care putem să le asemănăm cu chipurile Titanilor, poate vântul, apa și gelivația au dezagregat roca, iar umiditatea și vegetația au creat imagini ce nu pot fi uitate... dacă ai imaginație.

Jocuri de lumină, vegetație și umezeală, procese geomorfologice, multă imaginație și un aparat de fotografiat. Restul e doar legendă... a Urieșilor – Titanii învinși de Zeus.

Se povesteşte că lumea noastră cea de astăzi: pământul – plin de flori şi fructe, cu râuri limpezi şi izvoare, soarele, luna, ziua, noaptea şi vânturile, suflând repezi, n-au fost întotdeauna astfel. Lumea întreagă era-n haos, haos învârtejit şi negru, fără hotare, fără formă. Iar din acest haos s-a desprins pământul - pământul nostru actual larg şi darnic.

Iară pământul rupt din haos era însăşi zeiţa Geea (Pământul). Dragostea a unit pe Geea cu cel dintâi bărbat, Cerul (Uranus), cerul înalt şi plin de stele. Ce mult îşi iubea Geea soţul! Și nu mai puţin o îndrăgea Uranus pe soţia lui. La vremea sorocită, Geea i-a dăruit soţului său şase feciori şi şase fete, pe care i-a numit titani. Titanii au fost ființe primordiale, care ar fi condus în perioada de aur, precedând zeitățile olimpiene. Ei nu au fost venerați ca alți zei, dar prin contrast au ajutat la clarificarea poziției zeilor în univers.

Copii au crescut și au devenit puternici, iar Uranus pentru că nu mai avea încredere în nimeni, nici măcar în soţia sa, i-a chemat într-o seară pe toţi copiii-n jurul lui şi i-a zvârlit într-un afund, în prea întunecosul Tartar. Dacă ar fi căzut din cer o nicovală pe pământ, îi trebuiau cam nouă zile şi nouă nopţi să ajungă, zice legenda, și tot atâta timp trecea, de-o azvârleai de pe pământ în mult prea mohorâtul Tartar. Acolo îşi făcuse Uranus o închisoare cu porţi grele. Trei ziduri o împrejmuiau, ziduri puternice de aramă şi un râu cumplit de foc şi smoală. Totul pentru că Uranus auzise că una dintre odraslele seminției lui o să pornească răzvrătirea împotriva sa.

Dar cine poate fi acela?

Timpul a trecut, Uranus a fost detronat de fiul său Cronos, acesta eliberează titanii, iar în umbra acestei domni se naște un nou complot de detronare, de data acesta venind din partea zeilor conduși de Zeus.

Numai că Zeus ştia bine că lângă Cronos sunt titanii. Ei îi juraseră credinţă, sprijin în orice-mprejurare. Dincolo de faptul că participă la războaiele oamenilor, zeii sunt, la rândul lor, protagoniştii unor bătălii de proporţii. Cea mai importantă este Titanomahia, lupta dintre titani, instalaţi la putere împreună cu Cronos în împărăţia zeilor, şi olimpieni, în fruntea cărora se află Zeus.

Teribila luptă, devine un soi de război de succesiune sau de conflict divin între generaţii, încheiat cu victoria olimpienilor şi cu proclamarea unui nou rege al zeilor, Zeus, pe când titanii au fost aruncaţi din nou în Tartar, sub paza hecatonhirilor.

Războiul a-nceput cu furie... Pământul larg şi marea uriaşă au răsunat de-un zgomot greu, ce-ntrecea orice-nchipuire. Cerul a dat parcă un geamăt, Olimpul s-a cutremurat până-n adâncuriie sale, şi Tartarul cel mohorât a bubuit, prelung şi surd, când zeii au intrat în luptă. În faţa cetei olimpiene sta însuşi Zeus, mâniat. El năvălea peste titani, azvârlind tunete cumplite.

Zeii nu ar fi reuşit să obţină victoria dacă nu ar fi fost ajutaţi de un erou cu o forţă extraordinară, Hercule (în mitologia românească veche Greuceanu, Iovan Iorgovan!!!). Se lupta cu Urieșii cu ghioaga, iar când obosea se lua lua la trântă cu ei, izbindu-i de pereții mari de stâncă, chipurile lor rămânând impregnate pe piatră. Lupta intrase în al zecelea an, dar biruinţa nu înclina nici de o parte, nici de alta. În cele din urmă, Zeus se hotărî să elibereze din adâncurile pământului pe uriaşii Hecatonheiri, cei cu câte o sută de braţe, şi îi chemă în ajutor. Înfricoşători şi uriaşi ca munţii, aceştia ieşiră din străfundurile pământului şi se avântară în luptă. Ei rupeau din munţi stânci întregi şi le aruncau în titani. Gemea întreg pământul, văzduhul vuia, totul se cutremura.

Cu tot ajutorul avut, zei au început să se retragă spre Olimp, locul luptelor încrâncenate cu titanii putând fi văzut pe suprafața pământului, pereții de stâncă păstrând până în prezent urme ale bătăliei. Lupta fu crâncenă. Copiii lui Cronos, conduși de Zeus, ocupară culmile înaltului Olimp. De partea lor trecură şi câţiva titani, mai întâi titanul Okeanos şi fiica acestuia Stix, cu copiii ei – Avântul, Puterea şi Biruinţa.

În cele din urmă, puternicii titani dădură înapoi. Puterile îi părăsiră şi fură înfrânţi. Olimpienii îi ferecară şi-i zvârliră în întunecatul Tartar, să zacă acolo în bezna veacurilor. La porţile de aramă ale Tartarului, cu neputinţă de sfărâmat, se aşezară de strajă Hecatonheirii, cei cu câte o sută de braţe, veghind ca nu cumva titanii să scape din împărăţia întunericului veşnic.

Domnia titanilor asupra lumii luă sfârşit. Zece ani, poate şi mai bine, a dăinuit acest război, ce nu avea asemănare, dar până la sfârşit titanii au fost înfrânţi. Titanii au fost îmbrânciţi, după poruncile lui Zeus, în Tartarul întunecat, unde-i ţinuse şi Uranus. La poartă, strajă li s-au pus cei trei fârtaţi hecatonhiri, să nu mai poată-n veci ieşi din temniţă, de sub pământ, încercările lor rămânând vizibile și în prezent ca și chipuri schimonosite pe pereții de stâncă ce au blocat ieșirea acestora din Tartar.

În jurul munților Retezat, abundă poveștile și legendele din vremuri demult apuse despre Urieși, Titani, Căpcăuni.

Chipuri schimonosite de durere se pot vedea și în prezent pe stânci și pereți de piatră.

Geograful și istoricul grec Pausania spune că:

„după cum povestesc arcadii, cei mai vechi locuitori ai Eladei, consideră pe Pelasgus cel dintâi om născut pe pământ“.

Era din neamul Titanilor şi acest lucru s-a păstrat în memoria colectivă a daco - românilor - pelasgi. Este considerat şi de N. Densuşianu (Dacia Preistorică) „patres progenitores“ adică primul strămoş, de acelaşi sânge.

Acest urieș - Pelasgus despre care se crede că ar fi și el de la originea neamului titanilor, ar fi trăit chiar în zona munților Retezat, în prezent cel mai înalt vârf din munții Retezat numindu-se Peleaga (2509 m).

Un material prelucrat după Legendele Olimpului de Alexandru Mitru

VisitUricani

2020


©Soo

 

 

www.htmldrive.net