Munții Tulișa

   

Munții Tulișa sunt considerați de cele mai multe ori ca fiind o subunitate a Munților Retezat, dar sunt mai degrabă o prezență discretă în peisajul literaturii turistice montane, cu excepția notabilă a traseului turistic marcat (din extremitatea vestică a acestor munți care urcă pe Dealul Șerpilor până în Curmătura Tulișa (1.555 m) și mai departe spre Curmătura Făgețel, Văcarea și Custura.

Munții Tulișa au culmea principală înșirându-se între Munții Retezat și Munții Șureanu pe o axa Est – Vest, în fața lor oglindindu-se jumătatea estică a Munților Vâlcan

   

Limitele nordice, estice și sudice sunt constituite de Depresiunea Hațegului, Culoarul Bănița, Depresiunea Petroșani și Valea Jiului de Vest; iar cea vestică urmărește văile Bilugul și Râu Bărbat. Culmea principală, acoperită în mare parte cu pajiști punctate de unele stâncării izolate, începe în Curmătura Făgetel (1.395 m) și atinge Vârfurile Făgetel (1.589 m), Tulișa (1.792 m) - care este și cel mai înalt pisc al masivului, Coasta Laturii (1.695 m), Vf. Mic (1.530 m), Oboroca (1.545 m). Începând cu Vârful Muncelul (1.360 m), culmea de aici împădurită și pe alocuri împoienită coboară treptat sub limita de 1000 m (Vf. Hogii, 969 m) și sfârșește în Pasul Bănița (759 m), la contactul cu Munții Șureanu. Din culmea principală pornesc ramificații importante, din care reținem culmea Tulișa - Baru, pe care se găseste cel de-al doilea vârf ca înălțime al masivului (Baru, 1.756 m), precum și culmea Oboroca - Zănoaga - Piatra Zănoagei (1.442 m). Acest din urmă vârf, zis și Căpățâna de Zahăr, se remarcă în peisaj prin abruptul sau calcaros bine individualizat și constituie un obiectiv de atracție turistică demn de vizitat.

VisitUricani

2020

web counter

©Soo