Ruta culturală turistică ”Ținutul momârlanilor”

Ținutul Momîrlanilor - ușor de localizat între munții ce înconjoară Depresiunea Petroșani - Valea Jiurilor (De ce Depresiunea Petroșani? Pentru că geografic așa se numește, iar Valea Jiului, practic, începe de la izvoarele Jiurilor, cel de Vest și cel de Est, și până la vărsarea în fluviul Dunăre) și accesibil datorită arterelor rutiere:

- din Nord pe drumul european E79 dinspre Simeria;
- din Sud prin Defileul Jiului pe drumul european E79 dinspre Târgu Jiu;

- din Est pe DN 67C dinspre Sebeş – Obârşia Lotrului –  Petroşani;
- din Sud-Est pe DN 7A  Brezoi – Petroşani;
- în perspectivă din Vest pe DN 66A prin Câmpuşel – Retezatul Mic dinspre Herculane.

Ținutul Mormârlanilor este reprezentat de așezările și locuitorii din Depresiunea Petroșani - Valea Jiurilor, cândva cel mai important centru minier al României, locul de unde timp de peste 250 de ani s-a extras huila din stratele carbonifer de sub munții Parâng, Vâlcan, Retezat, dar mai este și locul unde s-au păstrat obiceiuri străvechi, unele pre-creștine. Cei pasionați de cultură, istorie, turism, obiceiuri și de tradiții, vor avea surprize de proporții și vor descoperi singuri că această minunată zonă oferă oportunități nebănuite de petrecere a timpului liber, de la cultură la aventură, de la culnar la istorie, obiceiuri, tradiții, chiar și superstiții și credințe străvechi, legende ori întâmplări adevărate care bat orice ficțiune.

Ruta cultural turistică ”Ținutul momârlanilor” traversează Depresiunea Petroșani de la Est la Vest, sau de la Vest la Est, traversează orașele Petrila, Petroșani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni, Uricani și comunitățile rurale, oferind turistului plăcerea de a cunoaște cultura, pașii făcuți prin istorie de localnici, tradițiile și obiceiurile comunității momârlanilor, dar și a barabelor (locuitorii de la oraș).

Primul punct de vizitare este Peștera Bolii, cea care oferă un spectacol de lumină şi culoare impresionant. Galeriile au fost iluminate şi au fost construite poduri peste pârâul Jupâneasa, iar acum turiştii pot admira în voie decorul de pe pereţii grotei. Desenele rupestre care seamănă izbitor cu cele cu cele de la Lascaux sau Altamira, decorează pereţii de calcar. De la ghid am aflat legenda peşterii, despre aurul ascuns aici de pe vremea dacilor şi faptul că Peştera Bolii a fost folosită drept platou de filmări în urmă cu ani buni. Se află la 6 km de oraşul Petroşani.

 A doua oprire este în oraşul Petrila la Planeta Petrila. Petrila pare o altă planetă în lumea veștilor parcă preponderent șocante ale secolului XXI. Pare că în Petrila se petrec miracole ale artei contemporane, miracole care încheagă o mică comunitate locală și care îndeamnă la proiecte mari. Planeta Petrila se deosebește prin culoare, prin inițiativă, prin istorie locală, prin creativitate și prin curajul de a transforma utilitatea minelor de cărbuni din zonă în patrimoniu cultural.

• Biserica Ortodoxă a Sânonilor din Lunca Jiului, este cea mai veche construcție din Petroșani care a rezistat trecerii timpului. În această străveche biserică, se mai păstrează și astăzi clopotul original (inscripționat cu anul montării în biserică, 1790), câteva icoane din aceeași perioadă și câteva cărți religioase tipărite în secolele XVII-XVIII.

• Biserica Sânonilor

 “La Belle Epoque” este locaţia unde parfumul secolelor trecute nu a ieşit din actualitate, fiind sub semnul rafinamentului şi eleganţei. Probabil că fiecare loc are o poveste, dar depinde doar de cei care o cunosc dacă pot să-i păstreze parfumul.

“La Belle Epoque”

Muzeul mineritului este unic în felul lui, este singurul edificiu de cultură minieră din ţară, locul unde cu adevărat poţi cunoaşte istoria mineritului din Depresiunea Petroşani. Aici am descoperit un omagiu adus truditorilor din subteran printr-o expoziţie încremenită în timp, un spaţiu uitat în trecutul istoriei Văii Jiurilor. Am simţit acel gust unic de muzeu în care, expoziţia învechită, prezentată cel mai probabil în forma în care era şi la înfiinţarea acestuia din anul 1962, mă aştepta. Vizitându-l am simţit că trăiesc vieţile minerilor ce exploatau cărbunele în subteran prin metode rudimentare şi mi-am imaginat pericolul trăit de aceşti super eroi ai exploatării cărbunelui din subteran. 

Muzeul Instalatorului, locul unde vizitatorul  poate să învețe să gândească, să citească, dar și să se amuze la lucruri cu adevărat importante. Artistul Ion Barbu a creat tot felul de spații și, cine va trece pragul acestui muzeu va avea ce să învețe. Aici sunt expuse obiecte ce redau viața, cultura, politica, în cel mai pur fel, cu umor fin și cu multă înțelepciune.

Universitatea din Petroșani are o lungă și frumoasă tradiție, fiind continuatoarea „Școalei de Ponți și Șosele, Mine și Arhitectură” care a funcționat în București din anul 1864, iar din anul 1948 la Petroșani pentru început sub numele de Institutul Cărbunelui. După anul 1990, prin diversificarea domeniilor și specializărilor universitare, Institutul de Mine din Petroșani a devenit Universitatea Tehnică (1991) iar mai apoi Universitatea din Petroșani (1995), având drept fundament această puternică tradiție universitară și prestigiul de care se bucură în țară și în străinătate,

Dacă vrei să trăieşti experienţa chiar la faţa locului, trebuie să vizitezi Muzeul Momârlanului, iar acolo vei descoperi în satul Slătinioara de lângă Petroşani, un peisaj neschimbat de generaţii. Momârlani sunt cei mai vechi locuitori ai Depresiunii Petroşani, atât de vechi încât se pierd în istorie. Vei fi surprins la multitudinea de obiecte de o frumuseţe rară adunate de la locuitorii zonei – momârlanii: porturi tradiţionale, diferite obiecte şi instrumente folosite  de aceşti oameni de-a lungul timpului. Puţin îngrămădite în cele două case autentice, vechi de peste 200 de ani, colecţia de păpuşi (manechine în miniatură) îmbrăcate cu straie tradiţionale, dar şi foarte multe unelte tradiţionale şi obiecte patrimoniale, donate de familii momârlăneşti, pot fi vizitate şi admirate de turişti, dar şi de localnici.

Biserica de lemn din Cătunul Sălătruc, municipiul Petroșani, județul Hunedoara a fost ridicată în 1788. Are hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”. Este de o frumusețe aparte iar în ciuda vechimii sale și a măiestriei lucrului în lemn biserica nu se află pe listă monumentelor istorice.

Biserica de lemn din Sălătruc

Chiar la intrarea în Aninoasa, pe marginea DN 66, creşte un exemplar rar al unei specii ciudate de arbore: tulipanul (Liriodendron Tulipifera), un pom cu flori asemănătoare lalelelor şi cu frunze în formă de liră, cunoscut şi sub denumirea de “arborele lalea”. Placa de lângă copacul-minune spune că arborele a fost adus din Franţa în 1880 şi botezat de localnici “Copacul lui Jules Verne”.

Tulipanul este declarat monument al naturii, în toată Europa existând doar câteva zeci de exemplare. Arborele îşi are originea în pădurile din estul Americii de Nord.

Povestea copacului cu lalele de la Aninoasa începe în jurul anului 1880, când baronul Viktor Maderspach, numit de momârlani Mogoşpop, care deţinea domenii întinse în zonă, a construit un castel la Iscroni, sat care aparţine în prezent de Aninoasa.

În jurul acestuia a amenajat o grădină în care a plantat numeroase specii de plante. Soţia sa, Anne Margarette Maderspach, a reuşit în scurt timp să transforme grădina într-un adevărat parc dendrologic, iar în 1880 a adus celebrul tulipan originar din zonele împădurite ale Americii de Nord, numit Liliodendron Tulipifera, tocmai de la Paris, după ce acesta s-a adaptat şi în Europa, dar pe întregul continent există doar câteva zeci de exemplare. (Sursa: Monika Baciu - Replicahd)

Monumentul eroilor din primul Război mondial

Aflat în curtea Școlii Generale Teodora Lucaciu Monumentul eroului din Primul război mondial din municipiul Vulcan a fost ridicat în cinstea eroilor care au luptat în Pasul Vâlcan, trecătoare importantă, graniță strategică și important punct vamal dintre Regatul României și Ardeal.

*

Biserica romano-catolică din Vulcan a fost construită în urmă cu 110 ani de către enoriașii romano-catolici ai Vulcanului.

Biserica romano-catolică din Vulcan

Monumentul eroilor din Paroșeni este locul unde au fost depuse rămășițele eroilor care și-au dat viața în luptele din Pasul Vâlcan din Primul război mondial, fiind o criptă comună, loc în care în fiecare an, de Ziua Eroilor se ține o slujbă religioasă de pomenire și se depun coroane de flori.

Dacă ne dorim o scurtă plimbare prin natură , pe valea ce pleacă din cartierul Paroșeni, putem urma Poteca tematică ”Traseul tunelelor”. Traseul Tunelelor este recomandat în orice perioadă a anului, fiind o potecă tematică de agrement ce se derulează pe un drum forestier până la un baraj de alimentare cu apă neterminat și pe parcursul căruia se pot vedea câteva cascade, mai mici sau mai spectaculoase, o peșteră (peștera Dracului), tunelurile de acces spre baraj și câțiva sfinși.

Cascada dracului

Ansamblul de locuințe Cartierul Paroșeni, datorită perioadei în care au fost construite, face parte din ”Ruta cultural turistică a clădirilor construite în perioada totalitaristă SovRom” (ATRIUM) alături de cartiere din toate localitățile din Depresiunea Petroșani - Valea Jiului.

*

Palatul Cultural Lupeni, numit în perioada interbelică Teatrul Miner, a fost construit la inițiativa Regelui Ferdinand I, de către Societatea Anonimă Română „Lupeni”. Din anul dării în folosință, 1927  și până în 1948, aici au concertat diferite orchestre camerale și simfonice, atât din țară cât și din străinătate, iar pe scenă au jucat mari maeștri ai dramaturgiei românești. Dupã 1948 a funcționat ca și cinematograf, geamurile sălii de spectacole fiind zidite cu cărămidă, iar la balcon s-au făcut modificãri de-a lungul timpului pentru amenajarea unui aparat de video-proiecție. Deși proiectată după Sala de aur a Filarmonicii din Viena, sala de spectacole a fost modificată, scaunele fiind ridicate, dând aspectul unui amfiteatru. De-a lungul vremii i s-au date mai multe denumiri după regimurile politice care s-au perindat la conducerea țării, de la denumirea initială de Teatru Minier, trecând în 1948 la numele de Palat al Muncitorilor, iar de prin anii 70 fiind numit Palatul Cultural “Minerul”.  După 1990 nu a mai existat niciun interes al conducerii minei Lupeni, în posesia căreia se afla din 1948, de a-l mai îngriji. În prezent Palatul Cultural Lupeni a fost readus la strălucirea de odinioară, deveni un centru cultural authentic.

Grupul statuar “Lupeni ’29” realizată de sculptorul Ion Irimescu este un important punct de reper pentru municipiul Lupeni. Ridicat în cinstea minerilor grevişti de la Lupeni. Greva minerilor din Lupeni a avut loc în 5 august 1929 ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă. Aproximativ 6000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni, deznodământul confruntării fiind că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei împușcați fiind în spate.

Grupul statuar ”Lupeni ’29”

Galeria de Artă „Iosif Tellman” este locul unde au loc prezentări de pictură, caricaturi sau se expun obiecte de artizanat. Majoritatea activităților se desfășoară în preajma sărbătorilor pascale sau a sărbătorilor de iarnă.
Galeria de Artă „Iosif Tellman” este importantă pentru artiștii plastici locali, aceștia putând organiza diferite evenimente cultural și vernisaje de artă.

Galeria de artă ”Iosif Tellman”

Construitã pe la mijlocul sec.al XVII-lea de către momârlanii din satul Bărbătenii de Sus, azi cartier al orașului Lupeni, biserica, cu hramul „Pogorârea Sf.Duh” prezintă forma de plan dreptunghiulară, cu absida altarului poligonală, cu patru laturi.
Turnul – clopotniță cu foișor și coif scurt, piramidal, învelit cu țiglă, se ridică printre cei câțiva brazi falnici ce înconjurau cândva lăcașul. Învelitoarea bisericii, din șită, cândva, a fost înlocuită în deceniile din urmă cu o învelitoare din țiglă. Construindu-se în apropiere o altă biserică din zid, vechea biserică a momârlanilor a fost părăsită, fiind lipsită de catapeteasmă și de tot mobilierul interior.
În prezent biserica de lemn a fost renovată, țigla înlocută cu șiță, astfel revenind la forma pe care a avut-o în trecut.

Biserica de lemn ”Pogorârea Sf. Duh” Bărbăteni

Biserica de lemn ”Înălțarea Domnului” din Bulzu, a treia în acest loc, a fost construită în 1870 pe cheltuiala enoriaşilor. A fost zugrăvită în 1874 când credincioşii au hotărât renovarea sfântului locaş, astfel în 1970, biserica a fost refacută din temelie. În 1979, biserica a fost pictată de absolvenţii Şcolii de Pictură Bisericească de pe lângă Patriarhia Ortodoxă Română. Iconostasul, sculptat şi donat, a fost pictat în 1982 pe cheltuiala consiliului parohial şi a credincioşilor creştini ortodocşi din Uricani. S-a sfi nţit la 27 mai 1982 – cu hramul Înălţarea Domnului. Biserica dispune de cărți de valoare istorică, precum ”Evanghelia” tipărită la Blaj în anul 1817, ”Octoihul” tipărit tot la Blaj în anul 1825, ”Apostol” – Blaj 1802.

Mânăstirile de lemn din acestă rută cultural turistică ”Ținutul Momârlanilor” fac parte și din Ruta Cultural turistică a bisericilor de lemn din Depresiunea Petroșani - Valea Jiurilor.

Biserica de lemn ”Înălțarea Domnului” din Bulzu

Claia lui Preda. În decursul zecilor de mii de ani, Jiul de Vest a modelat malurile înalte ale piemontului din bazinul superior al Jiului, rezultatul fiind diferite formațiuni stâncoase (babă) care au dat frâu liber imaginației locuitorilor, astfel apărând diverse legende locale. Una din poveștile noastre locale este dedicată monolitului aflat în mijlocul râului Jiul de vest, cunoscut și cu denumirea de ”Claia lui Preda”. În imediata apropiere, dar acoperită de vegetație se află și a doua babă.
Acest monolit a avut o utilitate economică, datorită amplasării lui în mijlocul cursului Jiului de Vest s-a putut amenaja o greblă de lemne, adică un dig care lăsa apa să trecă și reținea lemnul transportat de apa Jiului de Vest de către localnici prin plutărit sălbatic. Se mai văd și astăzi scobiturile realizate în stâncă unde erau introduce grinzile greblei. Lemnul se scotea din apă, după care era încărcat în care și transportat la Lupeni.

Cascada Firizoni se află în scurtele chei dezvoltate în piemontul sudic al munților Tulișa de către pârâul Firizoni prin erodarea sedimentelor. În acest loc mai sunt vizibile un sfinx, o babă, iar în apropiere se află cascada Oproni.Se află localizată în apropierea DN 66A în localitatea Valea de brazi, la o distanță de 4,5 km de orașul Uricani.
Vizitarea cascadei Firizoni se face prin intrarea și traversare Cheilor Firizoni, chei dezvoltate și formate în sedimentul piemontului nordic al Depresiunii Petroșani  de cursul de apă al pârâului Firizoni. Cheile au o înălțime mică, aproximativ 30 m, o lungime de aproximativ 100 m și se închid cu Cascada Firizoni, o cădere de apă de 12 m înălțime. În zonă mai pot fi văzute două forme geomorfologice: un sfinx (Sfinxul din Firizoni) și o babă. În imediata apropiere se mai află și cascada Oproni, o mică cădere de apă de 6 m.                      

Lacul și Mânăstirea de la Câmpu lui Neag se află situate lângă DN 66A în satul Câmpu lui Neag. Lacul de la Câmpul lui Neag s-a format pe locul unei vechi cariere de exploatare a cărbunelui, iar în apropiere s-a construit Mânăstirea de rit vechi de la Câmpu lui Neag. Este o zonă de agrement mult apreciată de pescarii sportivi și nu numai. La Lacul de la Câmpu lui Neag își desfășoara activitatea și o școală de scubadiving.

Muzeul satului momârlănesc de la Câmpu lui Neag. Înscriindu-se în sistemul tradiţional de construcţii, cu pereţii din bârne  de brad, cu prispă mare la intrare, podele din scândură jeluită şi un puternic iz de lemn de brad, Muzeul satului momârlănesc de la Câmpu lui Neag este un important element de arhitectură locală autentică, specific peisajului rural caracteristic comunităților momârlăneşti.
Uşor de localizat, accesul realizându-se pe ruta Dn 66A Uricani – Valea de Brazi – Câmpu lui Neag – Buta Sat, aflat în administrarea Pensiunii Retezat, şi deschis din luna mai a anului 2017, muzeul îşi deschide uşile în faţa vizitatorilor zilnic.
Inventarul gospodăresc cuprinde vase din lemn pentru lapte şi apă, sărăriţe, cauce şi vase de lut. Textilele de casa – lepedeiele de cânepa, ţoluri de lâna, pricoiţe, ştergare de icoană – înviorează cadrul interior de locuire. Mobilierul este foarte simplu, lucrat de vechi meşteri locali, iar în piesele portuluii tradiţional expuse în interior se remarca simplitatea şi frumuseţea portului tradiţional momârlănesc.
În vasta colecţie se pot observa multitudinea de obiecte folosite în gospodăriile momârlanilor, colecţionate de la diverşi meşteri locali: fus pentru lână, râzboi de ţesut, rindele, felinare, putinei, tocilă, şiştare, bădâniu şi bătător pentru obţinerea untului dar şi multe alte obiecte ce au fost folosite de localnici.
Vizitarea muzeului  va lăsa turistului amintiri plăcute despre trecutul, tradiţiile şi obiceiurile momârlanilor, iar pentru satisfacerea deplină a vizitatorului, acesta poate încerca gustări din bucătăria tradiţională ce poate fi servită la Pensiunea Retezat.

Muzeul satului momârlănesc de la Câmpu lui Neag

Pensiunea Retezat și Parcul de Aventură ”Alunii Negrului” locația perfectă pentru satisfacerea poftelor culinare și a spiritului de aventură.

Obiceiuri și tradiții în Depresiunea Petroșani – Valea Jiurilor. Municipiile și orașele Depresiunii Petroșani: Petrila, Petroșani, Vulcan, Lupeni, Uricani și satele avute în subordine abundă de obiceiuri și tradiții, atât în perioada sărbătorilor de iarnă cât și a sărbătorilor pascale. Amintim: Craii, Colindele, Viflaimul, Capra, Plugușorul, Pițărăii, Turca și mersul cu udatul. De asemenea sunt vestite sărbătorile câmpenești - nedeile, prea puțin cunoscute la nivel național (Nedeia de la Jieț, Nedeia de pe Slătinioara, Nedeia de la Câmpu lui Neag, Nedeia de pe muntele Tulișa, Nedeia Sânzienelor din Stațiunea Straja). Un alt eveniment aparte, dar sărbătorit de către localnicii din mediul rural (momârlanii) este ”Urcatul oilor la munte și măsuratul laptelui”.

Beneficiarii:

Ruta ”Ținutul Momârlanilor” se adresează deopotrivă turiștilor din țară și din străinătate, care îşi doresc să descopere îndeaproape zona turistică a Depresiunii Petroșani – Valea Jiurilor, arta tradiţională şi obiceiurile momârlănești specifice Depresiunii Petroșani, turiștilor care își doresc să cunoască Ținutul Momârlanilor, dar şi etnologilor, muzeografilor, specialiştilor în domeniul geografiei, geologiei, etnografiei, culegătorilor de folclor și celor care doresc să cunoscă istoria locurilor şi preţioasa moştenire culturală a momârlanilor din Depresiunea Petroșani.

*

Ruta cultural turistică ”Ținutul Momârlanilor”, alături de celelalte trei rute culturale: Ruta Atrium, Ruta Bisericilor de lemn și Ruta Drumul haiducului Neag au fost realizate de Primăria orașului Uricani prin Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Uricani, voluntarii și colaboratorii noștri pentru promovarea turistică a Depresiunii Petroșani - Valea Jiurilor.

Posibilități de agrement:

Domeniul schiabil Șureanu

Stațiunea Turistică Parâng
Domeniul schiabil Pasul Vâlcan
Stațiunea Turistică Straja

Stațiunea turitică Uricani
Barajul de la Valea de Pești
Lacul de la Câmpu lui Neag

Parcul de aventură ”Cheile Negrului”

Centre de informare turistică:

- C.N.I.P.T. Petroșani

- C.N.I.P.T. Lupeni

Noi nu am uitat nimic, am lăsat intenționat mai multe repere culturale și turistice, obiceiuri și tradiții, aflate de-a lungul Rutei cultural turistice”Ținutul momârlanilor” ca dumneavoastră să le descoperiți (... și sunt multe). Noi vă invităm să parcurgeți această rută și așteptăm recenziile dumneavoastră.

Fișa tehnică Ruta cultural turistică locală ”Ținutul Momârlanilor”

VisitUricani

2020

©Soo